FEERIC FASHION DISH

M-am gândit și m-am răzgândit perpelindu-mă , ce pot face bun, ieftin, și cu un oarecare aspect! Da! Ați citit bine "un oarecare" aspect am vrut să scriu, în măsura în care, neșcolită fiind, în domeniul culinar și singurul prieten fiindu-mi raftul, nu cel de slăbit de la farmacia inimilor, ci cel de citit din dulăpiorul minune cum îmi place mie să spun locului în care am cărțile de gastronomie, am încercat să îmbrac preparatul cât de frumos am putut.


 De ce Feeric Fashion Dish vă veți întreba? Pentru că este un "dish" că să  mă exprim ca un profesionist, îmi permit să scriu, în ton cu moda, iar gustul este de-a dreptul feeric. E un joc de cuvinte cu o idee simplă în spate.

 Preparatul meu feeric are la bază baby caracatiță fiartă bine, până devine fragedă ( carnea de caracatița este tare ), dar nu îndeajuns încât să devină gumoasă, deci circa 20-25 de minute într-o combinație, bine inspirată, după gustul meu ,de apă, sare, boabe de piper tricolor ( roșu, verde negru ), nucșoară, cardamom, foarte puțină scorțișoară și vin roșu natural, fără niciun conservat, cu un gust înțepător, robust și sec, făcut de bunicul meu.. La fel ca și octopusul căruia i se face reclamă lângă muștar, reclamă care o distrează pe a mea fetiță extrem de tare, caracatița baby este de culoare gri, neîmbietoare, neatrăgătoare, ba respingătoare, am auzit spunându-se, dar fiartă, ea își va schimba culoarea într-un roșu-violet, foarte ademenitor. Înainte să puneți la fiert caracatițele mici asigurați-vă că apa este destul de fierbinte. Primul semn că totul este în regulă este rotirea instantanee a tentaculelor la contact cu apa.

 Le-am fiert, fără să spumez apa, căci acolo s-au strâns toate aromele condimentelor, dar la momentul încetării fierberii le-am luat de pe foc și, într-o sită, le-am trecut într-un mod brutal sub un jet de apă rece, și le-am lăsat liniștite până la răcirea completă.

 Între timp am pregătit un baton de sushi, care, feliat, a avut un rol important în farfuria de final. Fără falsitate, cei care-mi urmăresc pagina culinară și blogul știu că-mi expun public și eșecurile, și învăț din fiecare dintre ele, vă spun că putea să iasă ceva mai bine, dar sunt mulțumită.

 Am fiert orezul pentru sushi în apă cu un stop mic de sare, l-am scurs, l-am lăsat să se răcească, l-am împărțit în două, în jumătate am adăugat oțet de orez plus sirop de zmeură ( din nou natural, făcut de către bunica mea), în cealaltă jumătate doar oțet de orez, am amestecat bine și am trecut la formarea batonului în sine.
 Pe o jumătate de  foaie de algă nori așezată ,pe covorașul de bambus pentru sushi, cu partea lucioasă în sus am așezat pe o jumătate orezul roșu , iar pe cealaltă orezul alb.Orezul nu se apasă cu lingura pentru a nu fi aplatizat și lipit , ci se distribuie în mod uniform, lăsându-l aerat pentru a se simți pufos , iar foaia de algă trebuie să aibă 2 cm parte goală deasupra și sub partea cu orezul pentru a se îmbina și lipi perfect, și a nu risipi o cantitate de orez, în mod inutil.  În partea cu orez alb, exact în mijlocul părții în care am pus orezul am adăugat varză de China tăiată fâșii subțiri ( bineînțeles spălată atent în prealabil), iar în restul am pus un baton de shurimi. Lăsând părțile de algă goale, după cum a spus anterior, cu o pensula subțire, cu varful moale, îmbibat în apă am trasat linii orizontale umede pe părțile goale și, cu ajutorul covorului de bambus am rulat batonul de sushi. Deși poate fi consumat imediat, dacă îl folosiți la ceva timp după ce a fost făcut puneți-l la frigider ( ceea ce am făcut și  eu până în momentul servirii ).


 Piure-ul l-am făcut dintr-o jumătate de mango, bine copt, curățat de coajă și pus în vasul robotului de mână cu un praf de sare și zeamă de lămâie. Am fost extrem de surprinsă când am încercat prima oară combinația fruct-sare, într-un mod plăcut, martor fiind și acest piure de mango, iar sosul ( nu este practic un sos, dar este mai lichid decât piureul) este un kiwi foarte copt, curățat, și din nou pus în robotul de bucătărie, de această data fără sare, cu un praf de nucșoară rasă și un amestec de condimente, ( ardei iute verde praf, scorțișoară praf, un fir de șofran fiert înainte, ghimbir pudră), un vârf de cuțit și cât o jumătate de pipetă miere.

 Am așezat  cum m-am priceput, dar nu cum m-am priceput mai bine, căci privind în retrospect, acum aș fi făcut altfel, intersectând baby caracatița cu felii din batonul de ton [ ca o paranteză batonul de ton se taie foarte bine cu un cuțit cu lamă ascuțită umezit înainte] și încercând un ing și iang din piureul de mango și așa numitul sos condimentat de kiwi. Câteva fire de șofran fiert în prealabil ( de curând am învățat faptul că șofranul netratat termic are un gust pronunțat, și este greu de mestecat ), muguri de broccoli cruzi de această dată, pentru că sunt crocanți și în combinație cu piureul oferă acel mult invocat curcubeu pe cerul gurii , câteva frunze de tarhon, o frunză tăiată de pătrunjel, flori de mușețel , o farfurie albă mare, pe care trebuia s-o fi amintit prima, niște flori care să creeze spectacolul de culoare , grădina bunicilor, chef de distracție și de a încerca ceva nou, și poftă!


 
 Lista de ingrediente:

 - 4 baby caracatițe
 - un praf de nucșoară
 - un praf de scorțișoară
 -boabe de piper roșu, verde, negru
 - un vârf de cuțit praf de cardamom
 - 30 ml vin ( natural de preferința)
 
 Pentru sushi
 
 - o foaie de algă nori
 - 20 grame orez pentru sushi
 - oțet de orez
 - 5 ml sirop de zmeură ( natural dacă se poate)
 - 1/4 frunză de varză de China tăiată fâșii
 
 Pentru piure

 - 1/2 mango bine copt
 - sucul de la 1/2 lime
 - un praf de sare
 
 Pentru sosul condimentat

 -  kiwi foarte copt
 - amestecul de condimente ardei iute verde praf, scorțișoară praf, un fir de șofran fiert înainte, ghimbir pudră
 - cât o jumătate de pipetă miere
 

M-aș aruncă să-l numesc un preparat "fusion" combinând elementele din bucătăria Mediteraneana cu cele din bucătăria Asiei.


  Aceasta este de-a de-a două farfurie cu care particip la experiență Horeca ( #horecaXperience). Conștientizez că puteam mult mai mult, am văzut preparate infinit mai frumos fotografiate decât ale mele, dar, după cum spuneam și anterior, eu nu mă consider nici măcar un blogger culinar, și invitația de a lua parte la acest concurs m-a măgulit, m-a bucurat și m-a emoționat.

 Îmi petrec nopțile citind, zilele, fiecare jumătate de oră liberă o petrec citind ,scriind pe blog sau traducând rețete din limbă engleză. Fiecare clipă este  plină de fiică mea , Timeea Elena, care-și dorește foarte tare să devină bucătar, și sper din suflet să ajungă unul de succes, și bunicii mei, pe care îi ajut atât cât pot.
 Situația financiară nu este una frumoasă, deci, dragii mei, atât am putut!
 La anul va fi mai bine!

 Motivația mea este aceea de a arăta că și un copil pe care mai nimeni nu l-a încurajat pe parcursul vieții, un copil care și-a pierdut tatăl timpuriu,și batjocorit pentru statutul de "orfan" logodnicul la ceva timp, mult prea puțin după,care a trăit singur și a primit ocară și uși închise de la fiecare persoană în care a  avut încredere ( eu).... poate să facă ceva cu viața lui....Motivația mea este aceea de a arăta că lupta cu picăturile aferente de sudoare trupești și de sânge sufletești într-o zi va da roade! Am și eu un rost în lume!

 Concursul este organizat de către ( fără falsă modestie și periaj gratuit) titanii de la Horeca School ( http://www.horecaschool.ro/) în parteneriat cu Gourmet Connection ( http://www.gourmetconnection.ro/ ) și  Desertonline.ro (http://desertonline.ro/). Bineînțeles , ca la orice concurs există și niște premii care vor fi date de către un juriu format din persoane acreditate și profesioniste, și se adresează bloggarilor, cu riscul de a repetă, lăudabilă inițiativă într-o țară secătuită de...toate!

 Vă spun POFTĂ BUNĂ! nu înainte de a vi-i prezenta pe cei care s-au bucurat de-a dreptul de masa gătită lor: Mama Luci ( Lucica Chidu), buni ( Ioan Chidu), gândacul meu ( Timee Elena Lascu)


 Să ne revedem sănătoși!